Page 103 - biologie_VI

RECAPITULARE 101

RECAPITULARE

EXCREȚIA LA PLANTE

l este principalul proces de excreție la plante;
l reprezintă eliminarea apei sub formă de vapori;
l se realizează, îndeosebi, la nivelul frunzei, deoarece prezintă stomate;
Transpirația: l stimulează mecanismul pasiv de absorbție a apei prin rădăcină;
l evită încălzirea excesivă a plantelor;
l asigură circuitul apei în natură;
l este influențată de factori interni și externi.

EXCREȚIA LA ANIMALE

l RINICHI: zona corticală și zona medulară.

Nefronul: – corpuscul renal: capsulă și glomerul;
Sistemul EXCRETOR
– tub urinifer.
l CĂI URINARE: pelvis renal, uretere, vezica urinară, uretră.

Nefronul = unitatea structurală și funcțională a rinichiului, unde se formează urina.
Procesul este complex și se realizează în trei etape: filtrare, reabsorbție și secreție.

l urina primară (180 l/24 h): apă și săruri minerale, glucoză, aminoacizi;
l urina finală (1,5 l/24 h): apă (peste 90%), uree, acid uric, săruri minerale;
Urina:
drumul parcurs: pelvis renal → ureter → vezica urinară → uretră → exterior;
l micțiune = eliminarea urinei în exterior.

Adaptări la mediul de viață
În funcție de mediul de viață, organismele au diferite adaptări ale procesului de excreție:
– plantele prezintă modificări la nivelul frunzelor (suprafață, stomate);
– animalele elimină mai multă sau mai puțină urină, astfel încât să-și păstreze o compoziție constantă a mediului
intern.